multe energii, stîrneşte multe pasiuni, dezbină sau uneşte oamenii şi statele, alină şi
alienează oamenii. Mai pe scurt tot ce este legat de sfera politicului are implicaţii majore in
viaţa de zi cu zi. De aceea am incercat să inţeleg ce este de fapt Politica.
In dicţionarele din perioada comunistă, se spune că politica este un mod de dominare
a unei clase de către o alta clasă aflată la putere. In dicţionarele "capitaliste", politica este
prezentată ca o arta de a conduce, ca o abilitate de a impune un punct de vedere etc. Pentru
unii politica ar fi chiar o ştiinţă, ştiinţa de a conduce.
Trebuie să recunosc că nici una din aceste incercări de definire a politicii nu m-a
lămurit. Mi se par incomplete sau nereprezentative pentru ceea ce văd că inseamnă politica
în contextul vieţii actuale. De aceea am incercat să inţeleg mai bine politica altfel şI anume
făcînd diverse comparaţii.
Astfel politica poate fi un borcan cu miere care atrage atit albinele cit şi trintorii,
viespile sau alte insecte. În acest borcan unele din ele îşi prind picioarele şi devin victimele
propriei lor dorinţe.
Un alt exemplu care are oarecum aceleaşi semnificaţii, ar fi lumina unei lumînări
care atrage fluturii sau alte insecte zburătoare, noaptea; aceeaşi lumină care le atrage le şi
distruge.
Cel mai semnificativ exemplu de a inţelege politica, mi l-a oferit insă tot viaţa.
Astfel in deltă, am observat că la baza stilpilor care aveau becuri pentru iluminatul străzilor,
erau o mulţime de broaşte, care se agitau. Numărul lor era atit de mare incit aproape că se
călcau unele pe altele. Toate insă erau ingrămădite numai sub bec. M-am uitat deci la bec şi
am găsit şi explicatia aglomeraţiei de broaşte de la sol. In jurul becului roiau ţinţarii. Atraşi
de lumina becului se înghesuiau pe bec şi cum îl atingeau, cum deveneau friptură pentru
broaştele care aşteptau jos. In acest exemplu, tinţarii ar fi persoanele care sint atrase de
politică (unii de putere, alţii de lumină) şi orbite de ea işi pierd minţile căzind direct in gura
deschisă a celor care nu se pot ridica la nivelul lor şi care-i aşteaptă să greşească. Aceştia
din urmă pot fi oamenii din popor care au ascultat cu gura căscată promisiunile politicienilor
de a-i lumina, sau pot fi diverse forţe din umbră, care trăiesc din jocurile politice. Broaştele
aflate în semiîntuneric îşi spun : noi sîntem mai importante pentru că pînă la urmă toţi
ţînţării ajung pe mîinile noastre. Ţînţarii îşi spun: noi sîntem mai importanţi pentru că
sîntem mai aproape de lumină.
Politica n-o face insă nici poporul care-şi devorează liderii incompetenţi sau prea
ambiţioşi, nici politicienii care văzindu-se sus, incep să se creadă zei şi nici forţele obscure
care încearcă să tragă sforile şi vor să dirijeze cine pe cine să înghită.
Puterea nu aparţine nici becului, ci aparţine celui care aprinde becul, celui care
aprinde lumina, pentru că apariţia luminii declanşează întregul mecanism prezentat mai sus.
Să nu uităm că mecanismul funcţionează numai la intuneric. De aceea unii politicieni,
neînţelegîng exact mecanismul încearcă să ţină poporul în întuneric sperînd că astfel îl va
domina. Puterea aparţine de fapt celui care aprinde becul, care controlează întreg
mecanismul şi acesta nu este decît cel care a creat toate acestea: lumina, becul, ţînţarii,
broaştele şi chiar forţele din umbră, este Dumnezeu. Indiferent dacă ne place sau nu,
domnilor politicieni, aceasta cred că este realitatea. Så ne facem deci datoria şi nimic mai
mult că ne frigem. Şi să ne-o facem bine, fiecare acolo unde ne aflăm. Cam aşa văd eu acum
politica. Oare greşesc mult ?
Mircea C
No comments:
Post a Comment