COMPROMISUL SI ADEVĂRUL

Pentru a înţelege mai bine problema vă voi spune o anecdotă. Un om s-a îmbolnăvit,
are dureri de cap şi febră. El trebuie ajutat şi salvat. El merge mai întîi la doctor pentru că
aşa s-a obişnuit în ultimele sute de ani şi mai ales în ultimele decenii. Medicul îl consultă şi
găsindu-l răcit îi recomandă piramidoane sau chiar antibiotice. Acelaşi pacient aude însă că
acum există şi alte metode şi se adresează şi unui terapeut. Acesta îi recomandă să mănînce
usturoi.
Pacientul este puţin derutat şi la sedinţa de partid îşi exprimă deruta. Politicianul află
şi se adresează împăciuitor atît medicului cît şi terapeutului: “Stimaţi concetăţeni, aşa ceva
nu mai poate continua. Nu este posibil ca pentru aceeaşi boală să se prescrie tratamente
diferite. Eu sînt politician şi în felul acesta nu am cum să vă mai conduc. Trebuie să găsim o
soluţie, trebuie să facem un compromis. Să se înfiinţeze o comisie mixtă care să stabilească
un compromis între medicină şi terapiile complementare.” Politicianul ştie foarte bine că
soluţia tuturor problemelor, din punctul său de vedere, este compromisul şi înfiinţarea
unei comisii. Se stabileşte comisia care analizează părerile ambelor tabere şi se stabileşte
compomisul următor: pentru gipă tratamentul recomandat de acum încolo este piramidoane
dimineaţa, antibiotice după masa de prînz şi usturoi seara. Pacienţii urmează acest tratament
şi la fel ca şi pînă atunci unii, se fac bine iar alţii mor. Politicianul este supărat că nu poate
raporta o îmbunătăţire a situaţiei şi recomandă comisiei să găsească un alt compromis. Se

stabileşte ca antibioticele să se ia din 6 în 6 ore, piramidonul şi usturoiul seara, iar dimineaţa
şi seara să se facă pranayama (s-a aflat între timp şi ce recomandă yoga). Situaţia se repetă.
Statistica este tot nesemnificativă. Ce-i de făcut?
Concluzia firească este una singură. Cu politica nu vom rezolva niciodată bolile
oamenilor. Compromisul nu duce niciodată la rezolvarea problemelor ci doar la amăgiri
deşarte. Toţi cei care apelează la compromisuri sfîrşec prin a ajunge în teica porcilor, dacă
nu cumva mult mai rău.
Compromisul nu face altceva decît să amîne un deznodămînt. El nu reprezintă decît
o soluţie de moment, pentru o anumită situaţie conflictuală. Presupune ca două sau mai
multe părţi care se află în divergenţă convin din anumite motive, o soluţie, pentru un anumit
termen. De cele mai multe ori acest termen nu este respectat de niciuna una dintre părţi. Nu
este respectat pentru că nu poate fi respectat fără să afecteze evoluţia socială. Binenţeles că
soluţia nu este definitivă. Compromisul nu poate da soluţii definitive, ci poate genera în cel
mai bun caz doar alte compromisuri, care în final vor degenera într-un conflict major, deci
în crime sau genocid.
Atunci care este soluţia? Cum se poate găsi o soluţie între două sau mai multe păreri
diferite? Soluţia există şi este una singură. Ne-a spus-o Iisus: “Căutaţi Adevărul şi acesta
vă va elibera!” Soluţia între două păreri diferite nu este deci compromisul ci aflarea
adevărului. N-ar strica să o afle toată lumea inclusiv politicienii şi toţi acceia care-l folosesc.
Este spre binele lor şi al nostru al tuturor.
Concluzia se impune de la sine: compromisul nu este o soluţie, sau mai bine spus este
o soluţie la care recurg cei nepricepuţi. Singura cale viabilă, de durată, stabilă, de rezolvare
a diferendelor dintre oameni, deci inclusiv a tuturor problemelor sociale, rămîne aflarea
adevărului.

27.09.2001

Mircea C.